Goju Ryu

Gō însemnă "rigiditate"(forta) având aici semnificaţia de "forţa externă", iar jū înseamnă "moale"(suplete) semnificând "puterea internă". Ryū înseamnă "dragon" în limba japoneză, dar şi "şcoală"(cale). Aşdadar, Gōjū-Ryū Karate s-ar putea traduce prin "şcoala fortei si a supletei" sau "calea fortei si a supletei". Scurt istoric

Gōjū-Ryū este stilul de karate care probabil menţine cele mai multe elemente originare chinezeşti. Dezvoltarea acestui stil specific a început probabil prin Kanryo Higashionna, (1850-1915), originar din Naha, Okinawa. Se crede că a studiat boxul chinezesc în China timp de mulţi ani, probabil stilul hung al shao lin chuan la maestrul de kung fu Liu Liu Ko, de care se zice că ar fi fost pantofar. După întoarcerea pe Okinawa, Kanryo Higashionna a fondat o şcoală proprie de arte marţiale, care se distinge prin integrarea de go-no (dur) şi ju-no (moale) kempo într-un singur sistem. [Termenul de "karate" ("mîna goală") nu exista înca pe vremea aceea, şi stilul lui Higashionna era cunoscut sub denumirea de naha-te (stilul din Naha; te este denumirea unui sistem de arte marţiale de pe Okinawa).

Elevul cel mai prominent al lui Higashionna a fost Miyagi Chojun (1888-1953), care este şi cel care a dat numele de goju-ryu stilului, motiv din care uneori el este numit ca fondatorul stilului. După moartea lui Higashionna, Miyagi a studiat şi el în China, întorcîndu-se la Naha in 1918. Folosirea de tehnici "tensho" sau "moi" în goju-ryu relevă o influenţă puternică a stilului chinezesc de kung-fu denumit stilul Fukien Cocor Alb (Fujian Bai He în limba chineză). Influenţa acestui stil se datorează probabil lui Miyagi Chojun, care se crede că a studiat acest stil în timpul şederii sale în China.

Denumirea stilului a avut loc mai degrabă "prin accident": în 1930, numeroşi maeştrii de arte marţiale japonezi l-au întrebat pe Jin’an Shinzato (elevul cel mai cunoscut al lui Chojun Miyagi) cu ocazia unei şederi la Tokyo cum se numeşte stilul pe care-l practică. Deoarece naha-te nu avea un nume formal, nu a putut denumi stilul. După întoarcerea la Naha/Okinawa, şi după relatarea incidentului, Chojun Miyagi a decis alegerea numelui de Goju-Ryu (şcoala dură şi moale) pentru acest stil moştenit de la Kanryo Higashionna şi dezvoltat mai departe de el însuşi. Acest termen (goju) l-a preluat dintr-un text clasic chinezesc printre altele despre arte marţiale (Bubishi). Acolo, într-un poem numit "Hakku Kenpo" ("cele opt legi ale pumnului") apare: "felul de respiraţie este duritate şi moliciune, şi totul în univers inhalează moale şi exhalează dur".

Kata

În antrenamentul de karate, seturi pre-aranjate de mişcări şi tehnici, aranjamente ritualizate de lupte, numite kata joacă un rol fundamental. Kata-urile pot fi înţelese ca un "manual viu" în care tehnicile şi filozofia de karate se transmit peste generaţii.

Kata-urile predate în Goju-Ryu sînt mai degrabă tradiţionale şi deobicei li se acordă o mai mare atenţie decît confruntărilor kumite (sau lupte libere, sparring).

Taikokyu se predă de regulă la gradele de la jukyu la ikkyu (centură albă la maro). Taikyoku-urile din Goju-Ryu (taikyoku jodan, taikyoku chudan şi taikyoku gedan, taikyoku kake uke, taikyoku mawashi uke) sînt versiuni adaptate pentru acest stil, derivate din taikyoku-urile originale, create de Gigin Funakoshi şi care sînt predate azi de exemplu în kyokushin karate şi shaolin karate. Aceste katas conţin elemente de bază de blocks (aparări) şi atac, precum mişcarea în patru direcţii.

Gekisai Dai (cauta si distruge) Gekisai kata se predă de regulă la gradele de la hachikyu la rokukyu (centură galbenă la verde). Gekisai integrează lovituri de picior cu blocks şi lovituri cu pumnul, şi introduce folosirea de tehnici tensho (moi), mişcari în opt direcţii, mişcări laterale şi înapoi, şi poziţia nekoashi dachi (poziţia picior de pisică). Unele pasaje se apropie de tehnici "de intrare" folosite în aikido. Există două versiuni: Gekisai Dai Ni, care incorporează tehnici mai "moi" decît Gekisai Dai Ichi, urmărind însă aceeaşi schemă. Age uke urmat de intrarea in sanchin si lovitura jodan trebuie executat in forta, distructiv, respiratia si timing-ul sunt foarte importante. Lovituta de picior, mae geri, se executa la nivel gedan. Cu toate acestea exista si un ritm la orice kata .

Saifa kata se predă la nivelele de la gokyu la sankyu (centură verde la maro). Printre altele, saifa instruieşte apărări şi contre la atacuri prin prindere/apucare de catre unul sau doi adversari. Tehnica centrală a acestei kata este lovitura de picior din poziţia de cocor. Schema de picioare (footwork) este asemanatoare cu cele ale taikokyu katas.Deasemenea el intareste si trupul prin miscarile ample executate si respiratia adecvata; la fiecare miscare cel putin se da aerul afara o data pe numaratoare.

Seiyunchin kata de obicei se predă la nivelele de la sankyu la ikkyu (centură maro). Seiyunchin se traduce cu "controleză, oprimă, trage", ceea ce este o denumire adecvată, deoarece această kata demonstrează tehnici de dezechilibrare, aruncare şi prindere a advresarului. Piesa centrală din schema acestei kata este preluată direct din stilul de kung-fu Cocor Alb (White Crane).

Shisochin scoate în evidenţă conceptul de bază a goju-ryu, duritatea şi moalele, integrate într-un ansamblu. Această kata schimbă între poziţii de luptă la distanţă mare şi luptă apropiată ("intrarea în adversar"). Shisochin era kata preferată a lui Miyagi Chojun; el zicea că se potriveşte cel mai bine tipului său de corp.

Sanseiru kata ("treizeci şi şase de mişcări") se practică la nivele mai înalte de centură neagră. Numărul de treizeci şi şase provine din mitologia buddhista. Această kata conţine combinaţii complexe de lovituri cu mina/pumnul şi e de origine chinezească.

Aceste patru kata-uri alcătuiesc un set mai subtil şi care conţine multe mişcari ascunse, al caror adevărat înţeles este greu de desluşit. Tehnicile sint mascate pentru a ascunde pentru ne-iniţiaţi înţelesul şi aplicabilitatea lor. Kururunfa - acest kata este de origine chinezeasca, practic forma s-a pastrat neschimbata. Suparinpei - 108 - imbina elementele ju cu cele go.

Sanchin kata conţine tehnicile cele mai simple, dar în mod paradoxal este totuşi cea mai dificilă de dusă la perfecţie. Sanchin se învaţă deseori la nivel de centură neagră, cu toate că e îndestul de simplă pentru a putea fi predată şi la nivel de centură albă. Asta chiar se practică uneori, pentru a da elevului timp de a o stăpîni bine cînd ajunge la centura neagră.

În sanchin kata apare doar o singură poziţie de picioare - anume sanchin dachi, aşa-numita "poziţie a celor trei bătălii". Ca şi această kata, sanchin dachi este o poziţie aparent foarte simplă (şi de origine foarte veche, chinezească), şi totuşi greu de stăpînit.

Corect executată, sanchin kata urmează stilul "dur" de karate. Practic toţi muşchii vor fi flexaţi şi tensionaţi parcurgînd schema de kata, facînd-o astfel şi una din cele mai epuizante. În tradiţia chinezească, sanchin kata antrenează şi folosirea de chi (ki în japoneză) pentru situaţii de antrenament şi de luptă. Această kata poate chiar fi văzută ca o forma de qi-gong din wushu-ul chinezesc.

Tensho a fost creată de Chojun Miyagi. Se supranumeşte "mîini rotitoare" şi constituie o combinaţie de tensiune dură, dinamică cu respiraţie adîncă şi mişcări fluide de mîini. Tehsho kata este foarte caracteristică pentru stilul Goju-Ryu.